Ca turist Surd…

Sketch303212955

Am hotărât împreună cu membrii filialei să plecăm într-o mini excursie la sfârșitul unei săptămâni de vară. În zona Moldovei canicula e de nesuportat, dar în zona Transilvaniei, datorită amplasării între munți și mai ales a prezenței pădurilor (încă dese) se simte aerul mai răcoros. Am ales Praidul ca locație turistică și pensiunea unde să ne cazăm, am hotârăt ce puncte de atracție dorim să vizităm. Toate bune până am ajuns la locația mult visată.

La pensiune ne-a întâmpinat ”stăpânul” care ne-a înșirat regulile sale iar „de nu le respectăm ne dă banii înapoi și plecăm în altă parte”. Regula „de aur” nescrisă pe site-ul pensiunii și nepomenită în multele discuții telefonice avute cu domnia sa, era „accesul interzis al copiilor în camera matrimonială”, de la care au apărut nemulțumirile clienților (noi în cazul ăsta). „Stăpânul” ne distribuia camerele după regulile lui.  După 2 ore de negociere, răbdare, nervi de oțel și zâmbete pe buze am făcut compromisuri schimbând partenerii în camere. Prima impresie despre Praid nu a fost printre cele mai plăcute …!

Praid este parte a României unde hotelurile, pensiunile, casele și magazinele, prețurile afișate pe rafturi, culorile sunt la fel ca în celelalte colțuri din România. Numai că limba este alta! Limba română nu o prea vorbesc localnicii. Probleme de comunicare au apărut și în magazine spre exemplu: întreb de unde pot să iau o sticlă de oțet, iar vânzătoarea a ridicat din umeri în semn că nu mă înțelege. Ok, sunt Surdă, stăpânesc mai greu limba română dar aici în Praid nu asta este problema. Descoperim cu stupoare că oricine calcă pe meleagurile maghiare, fie surd sau nu, are probleme de comunicare. Nu e nimic, parcă vizităm o țară străină.

Venise timpul să mâncăm, ne era foame. Am decis să mergem la un restaurant local, recomandat de „stăpânul” pensiunii (modul său de a ne cere scuze pentru disconfortul creat), acolo unde se servesc mâncăruri cu specific tradițional local. Chelnerii ne-au întâmpinat cu răceală. Comenzile ajung târziu, reci, sau chiar s-a adus altceva decât ce fusese comandat. Se simte tensiune în aer. Ospătari furioși, clienți nemulțumiți … A doua impresie proastă despre Praid!

Oriunde ne-am dus, la Salina Praid, la Ștrand Praid, reducerile pentru persoane cu handicap sau de grup nu s-au oferit. Doar o rază de lumină în sufletul nostru, al turiștilor Surzi, și-a făcut simțită prezența  în trenulețul „Mocănița” cu traseul „Sovata – Câmpu Cetății”. Este sub patronajul unei familii de maghiari ce au dat dovadă de profesionalism dar și simț al umorului dezvoltat. Ne-au făcut reducere de grup și de persoane cu handicap.  Doamna ne istorisea despre locomotivă, despre locații întâlnite pe traseu iar domnul mai strecura câte o glumă printre rânduri. O experiență foarte plăcută! În sfârșit o impresie măcar, mai bună vis-a-vis de Praid …

Sketch303213435

La Lacul Aluniș din Sovata am întrat să ne luăm „doza de sănătate” ginecologică și reumatologică. La un moment dat câțiva băieți mai glumeți au stropit cu apa ultra sărată din lac pe cei din jur. Erau frații mai zburdalnici, de genul băieței neascultători. Stropii sărați au nimerit în ochii altor copii și „saramura” i-a iritat puternic. Un tată Surd care își apăra odorul le-a făcut observație. O dată, încă o dată … și văzând că nu încetează, i-a tras o ”învățătură de minte” unuia dintre ei. Bunica băiețelului „Noe” a văzut scena și a sărit în lac, orbită de furie fiindcă nepoțelul ei a primit o palmă udă de la un străin, a alunecat și era să se înece. Mulțimile s-au adunat în jurul nostru descoperind că suntem un grup de „surdo-muți nebuni”. Ne-au aruncat vorbe urâte și ne-au amenințat cu expulzarea din locul de agrement. Ochii lor ne-au urmărit tot timpul șederii noastre, de parcă nu au mai văzut  astfel de persoane ca noi, persoane cu handicap picate de pe altă planetă. După un timp și-au dat totuși seama că suntem ca orice cetățean cu familie, cu copii mici, dar cu o singură diferență, aceea că noi comunicăm în altă limbă. La câțiva zeci de metri mai încolo am urmărit buzele unei doamne rostind (avantajul Surzilor, suntem pricepuți la labiolectură), spunea că lumea nu mai este cum era odată, că e atâta ură pe pământ. Un cuplu de auzitori de lângă noi ne-a propus să-i permitem fetiței lor -plictisite rău – să se joace cu băiețelul nostru intimidat de incident.

Spre seară, la cină am avut parte de grătar, bere, jocuri cerebrale, teatru mimat, ghicitori, ce mai … distracție și veselie mare! În lumea noastră ne simțim foarte bine, suntem noi înșine, dar în lumea reală, zi de zi, trebuie să ținem piept răutăților. Unii oameni care preferă superficialitatea, ambalajul exterior, vocea … ne poreclesc ”handicapați”. Purtăm o vină pentru că avem deficiențe de auz și de vorbire. Purtăm o imensă povară.

IMG_20151122_111038

Această prezentare necesită JavaScript.

Marinela Axinte

vicepreședinte ANSR- Filiala Iași

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s